Gestionarea deșeurilor municipale nu se poate face eficient fără implicarea primăriilor şi a producătorilor, respectiv a Organizațiilor de Implementare a Responsabilității Extinse a Producătorilor. Despre modul în care acest parteneriat ar putea să rezolve problema deșeurilor la nivel local am vorbit cu Mihaela Frăsineanu, directorul executiv al Asociației OIREP Ambalaje.
ecologic: Ce este Asociaţia OIREP Ambalaje?
Mihaela Frăsineanu, directorul executiv al Asociației OIREP Ambalaje: Încă de la înființarea Organizațiilor de Implementare a Responsabilității Extinse a Producătorilor (OIREP) s-a simțit nevoia unei voci comune pentru că legislația este comună și se aplică tuturor atât în relația cu colectorii, cu reciclatorii, cu autoritățile publice centrale, respectiv cu Ministerul Mediului și instituțiile în coordonarea și din subordonarea sa, cât și în relația cu autoritățile publice locale. Inițiativa constituirii asociației a venit în anul 2019, când OIREP-urile au fost de acord să pornească la drum împreună pentru a avea un punct de vedere comun pe care să îl susțină în fața partenerilor de dialog. Totodată, era nevoie de această asociație și în relația cu instituțiile europene, pentru că de acolo vin modificările legislative importante, care sunt aplicate tuturor statelor membre.
La Asociația OIREP Ambalaje a aderat cea mai mare parte a OIREP-urilor, respectiv 9 din cele 13 organizații care își desfășoară activitatea în baza licențelor de operare emise de Ministerul Mediului. Așadar suntem într-adevăr o voce importantă de care ar trebui să se țină cont în momentul în care se vorbește despre sistemul de management al deșeurilor de ambalaje din România. De-a lungul timpului am avut și avem în continuare întâlniri atât cu conducerea Ministerului Mediului, cu care avem o relație de colaborare foarte bună, cât și cu conducerile celorlalte instituții și asociații care au interese în domeniu.
ecologic: Cum colaboraţi cu Unităţile Administrativ-Teritoriale (UAT)?
Mihaela Frăsineanu: După cum știţi, Ordonanţa de Urgenţă nr. 74/2018 a inclus și obligaţia ca OIREP-urile să susţină financiar costurile nete privind colectarea, transportul, sortarea și eventual reciclarea, respectiv valorificarea deșeurilor de ambalaje. Normele de implementare nu sunt nici foarte clare, nici foarte detaliate, mai ales dacă vorbim despre obligaţiile UAT-urilor, însă există niște recomandări.
Chiar și în aceste condiţii, din anul 2019 au fost făcute destul de multe eforturi de ambele părţi, chiar mai multe din partea OIREP-urilor, care și-au luat în serios obligaţiile ce le revin în privinţa semnării de contracte de colaborare și în acoperirea acestor costuri.
Pentru anul 2021, demersurile OIREP-urilor au început prin luna noiembrie a anului trecut, când au fost trimise scrisori de intenţie în primul rând către toate Asociaţiile de Dezvoltare Intercomunitară (ADI), cele care gestionează sistemele de management integrat al deșeurilor, și către foarte multe dintre UAT-urile care nu sunt parte a ADI-urilor.
Eforturile există, ele pot fi dovedite și noi le-am susţinut în multe dintre întâlnirile pe care le-am avut mai ales cu autoritatea publică centrală. Din păcate, răspunsul autorităţilor publice locale nu este pe măsura așteptărilor noastre, pentru că nu înţeleg nevoia pe care o au de a le fi acoperite aceste costuri, mai ales în condiţiile în care nu au posibilitatea legală de a le acoperi din alte surse – fiindcă nu se poate impune nici operatorului de salubritate și nici cetăţeanului să plătească pentru gestionarea deșeurilor de ambalaje atâta timp cât producătorii au obligaţia și dorinţa de a le finanţa prin intermediul OIREP-urilor.
ecologic: Care sunt cele mai importante probleme cu care vă confruntaţi în relaţiile cu autorităţile locale?
Mihaela Frăsineanu: În primul rând problemele pornesc nu neapărat de la gestionarea deșeurilor de ambalaje, ci de la faptul că nu avem implementată colectarea separată: aceste deșeuri nefiind colectate separat, UAT-urile și ADI-urile nu știu clar ce cantităţi de deșeuri de ambalaje vor fi generate în anul pentru care trebuie să încheie un contract. Și de aici pornesc multe probleme, cum ar fi costurile de gestionare a deșeurilor, stabilite fără a aplica indicatorii de performanţă prevăzuţi în lege. ADI-urile și UAT-urile trebuie să înţeleagă că au responsabilitatea de a colecta deșeurile în cantităţi din ce în ce mai mari.
Producătorii, prin intermediul OIREP-urilor, nu pot finanţa costurile foarte mari necesare pentru a acoperi ineficienţa sistemului de salubritate. Mai ales în condiţiile în care sunt finanţate și campanii de conștientizare a cetăţenilor, cu rezultate care trebuie să se regăsească în cantităţi din ce în ce mai mari de deșeuri de ambalaje reciclate. O altă dificultate este legată de compoziţia deșeurilor municipale. Legislaţia spune că dacă nu este determinată compoziţia deșeurilor municipale împreună cu reprezentanţii OIREP-urilor, atunci 50% din deșeurile reciclabile sunt considerate ca fiind deșeuri de ambalaje. Nu toată lumea înţelege acest lucru.
Mai sunt solicitările UAT-urilor și ADI-urilor de a le fi acoperite tot felul de costuri neeligibile din punctul de vedere al autorităţilor fiscale de control, pentru care nu ni se pun la dispoziţie documente de trasabilitate sau memorii tehnico-economice. De exemplu, campaniile de informare și conștientizare de la nivel local: UAT-urile și ADI-urile consideră că aceste acţiuni pot fi dovedite eventual o dată pe semestru sau o dată pe an printr-un raport de activitate, însă fiind vorba despre acoperirea unor costuri lunare este nevoie de facturi emise lunar și de documente justificative.
Este foarte clar că tot timpul trebuie să ai o justificare pentru că altfel când vine ANAF-ul în control la OIREP-uri și la producători poate să considere că acele cheltuieli sunt neeligibile și trebuie suportate din bugetele proprii. Da, ne dorim campanii de educare și informare, dar avem nevoie și de documentele care dovedesc modul în care au fost cheltuiţi banii.
Bineînţeles că în ţară situaţiile sunt diferite, nu poţi să generalizezi nici în sens negativ, nici în sens pozitiv, este ca în viaţa de zi cu zi, cu lucruri bune și mai puţin bune.
ecologic: Ce alte cheltuieli solicitate OIREP-urilor spre decontare de UAT-uri sunt discutabile?
Mihaela Frăsineanu: Legislaţia spune că în momentul în care se negociază contractele trebuie să fie puse la dispoziţia OIREP-urilor fișele de fundamentare ale costurilor nete de gestionare a deșeurilor de ambalaje din deșeuri municipale și memorii tehnico-economice însoţitoare. O parte a acestor fișe pe care OIREP-urile le-au analizat anterior semnării contractelor cuprind tipuri de cheltuieli cumva nejustificate: combustibil cu preţ mai mare decât cel real, amortizarea unor tipuri de investiţii materiale, chirii, cheltuieli de personal cu alte campanii decât cele finanţate de OIREP și multe altele. Noi, OIREP-uri-le, nu solicităm nimic în afara legislaţiei, nu intervenim în această relaţie de colaborare altfel decât ne spune legea că putem și că trebuie să o facem.
Ceea ce nu se înţelege este faptul că OIREP-ul răspunde în primul rând în faţa Comisiei din Ministerul Mediului de la care trebuie să obţină o viză anuală pentru îndeplinirea obligaţiilor legale și apoi în faţa AFM-ului, al cărui control se axează pe modul de îndeplinire a obiectivelor, pe existenţa și legalitatea documentelor de trasabilitate, dar și din punct de vedere fiscal în faţa ANAF-ului și a producătorilor care sunt interesaţi de performanţa sistemului și de modul de cheltuire a banilor.
Unii primari sau președinţi de ADI înţeleg foarte bine aceste probleme, avem și exemple de foarte bună practică în care ni se spune că lucrurile acestea se înţeleg, apoi ADI-urile și UAT-urile solicită operatorilor de salubritate refacerea fișelor de fundamentare și revizuirea costurilor astfel încât ele să fie cât mai reale, dar există și situaţii în care nu se înţelege necesitatea respectării obligaţiilor pe care le au atât OIREP-urile, cât și UAT-urile și ADI-urile.
Nu pot fi acoperite orice tipuri de cheltuieli. Sistemul trebuie să fie și eficient din punct de vedere economic, iar diferenţele între costurile colectorilor privaţi și cele ce trebuie acoperite pentru gestionarea deșeurilor de ambalaje din deșeurile municipale sunt mari. Ca să nu mai vorbim de calitatea deșeurilor, care de multe ori nu poate fi acceptată de reciclatori.
Este clar că nefiind implementată colectarea separată de către autorităţile publice locale, deșeurile au o calitate mult mai slabă și atunci reciclatorul este cumva cel care poate să impună regulile jocului: neacceptând la reciclare deșeuri murdare pentru că efectiv nu poate să le recicleze, el dă tonul în piaţă. OIREP-urile trebuie să îndeplinească obligaţiile producătorului, vor să finanţeze sistemul, vor deșeuri curate și colectate separat, dar fiindcă nu există colectare separată, deșeurile sunt murdare și nu sunt acceptate de reciclatori. Ca să nu mai vorbim de faptul că multe sunt abandonate în natură, nu duse la reciclare, unde le este locul. De aceea ţara este plină de munţi de deșeuri, nu din cauza OIREP-urilor.
ecologic: Credeți că implementarea sistemului de colectare separată ar putea rezolva problema?
Mihaela Frăsineanu: Cu siguranţă că multe din problemele noastre s-ar rezolva. Colectarea separată este obligatorie din 2011, de la prima transpunere a Directivei-Cadru Deșeuri în Legea nr. 211/2011 și de atunci autorităţile publice locale au obligaţia să colecteze pe tipuri de materiale: plastic, hârtie/ carton, metal și sticlă, plus deșeurile biodegradabile. Toate acestea trebuiau să fie de atunci colectate separat, iar dacă scoţi deșeul biodegradabil și rezidualul care ajunge în depozit după tratare, atunci partea reciclabilă este de o mai bună calitate și într-o cantitate mai mare.
În cele mai multe state membre ale UE colectarea separată este implementată de mult timp. Iar metodele folosite pentru a convinge populaţia să facă acest lucru – de altfel normal – au fost și sunt atât amenzile pentru neconformare, cât și stimulentele pentru conformare. Dar și anumite instrumente economice precum Taxa de depozitare și principiul „Plătești pentru cât arunci“ au ajutat foarte mult ca sistemele din alte ţări să performeze.
Atâta timp cât în România este foarte ieftin să depozitezi deșeurile, iar abandonarea lor în natură nu este aspru pedepsită, așa cum nu este amendată nici colectarea în amestec, rezultatele bune se lasă așteptate.
Vreau să subliniez că noi înţelegem problemele de implementare a colectării separate de la nivelul ţării, dar pașii pe care îi vedem sunt destul de mici și mult prea înceţi. Ceea ce ne poate costa scump, pentru că instituţiile europene pot declanșa în orice moment o procedură de infringement urmată de stabilirea unor penalităţi foarte mari.
ecologic: Cât reprezintă procentual cantităţile colectate de la ADI-uri și UAT-uri din deșeurile de ambalaje gestionate la nivel naţional?
Mihaela Frăsineanu: La nivel naţional sunt puse pe piaţă aproximativ 2 milioane tone de ambalaje, iar toate acestea devin deșeuri de ambalaje. Producătorii au obligaţia să îndeplinească obiectivul global de 60% reciclare, ceea ce înseamnă aproximativ 1,2 milioane tone pe care OIREP-urile trebuie să le finanţeze anual pentru a fi colectate, transportate, sortate și reciclate/valorificate.
Anul trecut cantitatea gestionată de UAT-uri și ADI-uri a fost de aproximativ 40.000 – 50.000 tone. Anul acesta, din calculele și estimările de până acum, este posibil să se ajungă în mod realist la 60.000 tone, iar în mod optimist la 100.000 tone, ceea ce ar reprezenta 10% din cantitatea necesară. Aproximativ 60% din deșeurile de ambalaje puse pe piaţă devin deșeuri în fluxul municipal, fiind generate de populaţie. Dacă avem peste 1.000.000 tone de deșeuri de ambalaje generate de populaţie, iar din această cantitate se colectează și reciclează doar 10%, este clar că avem o problemă. Noi, OIREP-urile, încercăm continuu să facem UAT-urile și ADI-urile să înţeleagă că avem nevoie de aceste cantităţi, că avem nevoie de deșeuri colectate, sortate și reciclate.
OIREP-urile au început contractarea cu UAT-urile și ADI-urile de la sfârșitul anului 2020 pentru anul 2021 și acest proces încă nu s-a încheiat. Facem reveniri peste reveniri către UAT-uri și ADI-uri, în condiţiile în care înţelegem că trebuie să ne respectăm obligaţiile legale, dar mai mult decât atât: ne dorim ca acele cantităţi de deșeuri de ambalaje să fie reciclate. Este păcat să tot plătim taxe la depozitare și penalităţi către AFM atâta timp cât se poate face colectare și reciclare, iar OIREP-urile își asumă în continuare finanţarea gestionării acelor cantităţi și organizarea campaniilor de conștientizare a populaţiei, deoarece își doresc ca managementul deșeurilor din România să se desfășoare conform tuturor normelor europene.
Am făcut pe la jumătatea lunii aprilie o statistică din care a reieșit că timpul alocat stabilirii unor colaborări contractuale cu UAT-urile și ADI-urile pentru acoperirea costurilor a durat aproape jumătate din cele trei luni. În cadrul discuţiilor, OIREP-urile și-au dat seama că la nivelul UAT-urilor și ADI-urilor nu există personal dedicat care să înţeleagă legislaţia de mediu și să știe cum trebuie aplicată, iar atunci și-au asumat rolul de consultant și formator în clarificarea tuturor situaţiilor întâlnite.
ecologic: Cu ce UAT-uri aţi avut cea mai bună colaborare?
Mihaela Frăsineanu: Cea mai bună colaborare am avut-o cu reprezentanţii Primăriei Sectorului 1 din București. După un an de discuţii mai mult sau mai puţin întrerupte, în luna decembrie au contactat OIREP-urile și într-o lună de zile au fost finalizate negocierile, au fost semnate contractele de colaborare și suntem acum la momentul în care avem deja stabilite chiar și direcţiile pe care vom face împreună campania de educare și conștientizare în Sectorul 1. A fost într-adevăr o experienţă bună și este o relaţie pe care ne-o dorim cu toate UAT-urile și ADI-urile din ţară. De asemenea, UAT Sector 1 are și proiecte noi, planifică acţiuni viitoare, sunt permanent în relaţie cu noi, ne informează despre ce vor să facă și contribuim fiecare cu tot ce știm.
Am oferit consultanţă și pentru întocmirea dosarelor de trasabilitate, despre cum trebuie completate anexele de la contract, cum se stabilesc cantităţile în funcţie de ponderea fiecărui OIREP și așa mai departe. Din păcate, toate lucrurile din spate scenei nu se văd, dar ele sunt cuantificabile în timp, în efort fizic și intelectual, în numărul de oameni implicaţi.
OIREP-urile își doresc să colaboreze cu UAT-urile și ADI-urile, fac eforturi în continuare, sunt absolut deschise, fac reveniri peste reveniri tocmai ca această relaţie să se deruleze așa cum trebuie. Colaborarea trebuie să fie corectă din punct de vedere legal, dar și din punct de vedere financiar și operaţional, în special în privinţa asigurării trasabilităţii prin dosarele care fac dovada de care OIREP-urile au nevoie în relaţia cu producătorii și cu autorităţile publice centrale. Totodată, aceste dosare de trasabilitate le asigură și UAT-urilor și ADI-urilor dovada că lucrurile chiar se întâmplă, că pot fi verificate și că deșeurile sunt colectate și ajung acolo unde trebuie, adică în instalaţiile de reciclare. Astfel sunt îndeplinite obiectivele tuturor. Este nevoie deci de parteneriate echitabile pentru îndeplinirea obiectivelor comune.
Material apărut în Ecologic #195 Iunie 2021